Pe „Video-Google” pseudoştiinţa abundă!

 

DIVERSIUNEA VINE ABIL PRIN INTERNET

 

Ciberparanoia, ciberdependenţa, cibernevroza, sunt neologisme desemnând fenomene psihice grave de comportament uman datorate lucrului exagerat pe calculator, a navigării nestăpânite pe virtual zi şi noapte. Sunt fenomene psihice asupra cărora eu le-am consacrat articole cum ar fi „Ciberferma animalelor”, „Temniţele libertinismului” sau „Alienarea intelectualilor”, prin ultimele două extinzând principala sursă generatoare de dereglări psihice - reţeaua Internet – cu reţeaua televiziunilor prin cablu. În fond, nu este nici o deosebire între un incult care devine „administrator” la wikipedia şi un „moderator” la fel de incult de la Realitatea TV, OTV sau alte televiziuni, promovând prin emisiunile lor impostura şi prostul gust. Atât „administratorul” unor situri cât şi „moderatorul” televiziunilor private (atenţie fenomenul se extinde şi la televiziunile de stat!) nu fac altceva decât să adâncească incultura celor care privesc şi care n-au niciun discernământ intelectual de a filtra informaţia primită. Aceste televiziuni nu educă privitorul cum s-ar crede! Ele îi distrug şi bruma de educaţie primită prin şcoala de astăzi. O şcoală mereu „reformată”, în veşnic experiment, fără nici o ţintă precisă privind modelul de cetăţean român pe care trebuie să-l modelăm prin instrucţie şi educaţie.

Dar dacă incultura şi prostia este promovată pentru că „atrage” vizitatori pe jurnalul propriu (numit „blog” ca să pară mai cu moţ) sau spectatori virtuali la bârfele televizate (numite şi ele pompos „talk-show-uri”) cu mult mai grav este „pseudo-documentarul”.  Adică acele filme de pe „Video-Google”, „YouTube” sau altele asemenea, amplificând la extrem nu numai bolile Internet, ciberparanoia, ciberdependenţa, cibernevroza ci şi fenomenul de abulie de masă. Adică aceea lipsă de voinţă şi hotărâre a cetăţeanului observabilă foarte pregnant cu prilejul alegerilor electorale.

Iată un grav pericol care va cultiva la nivel de mase pseudoştiinţa aşa cum televiziunile prin cablu şi ziarele au distrus pur şi simplu încrederea în instituţiile statului şi chiar în moralitatea propriului popor. Întreaga administraţie a statului legată de parlament, de guvern sau de administraţia preşedinţială este conform mijloacelor mass-media o gaşcă de hoţi, borfaşi, pungaşi, manglitori, tâlhari, găinari, şmecheri, escroci, cretini, impostori, potlogari şi şarlatani. Scrieţi duzina aceasta de cuvinte pe verticală pe o foaie de hârtie şi bifaţi deseară de câte ori vă iese fiecare cuvânt, dacă urmăriţi o emisiune de scandal! Ba peste toate, mai este promovată şi ideea că poporul român este el însuşi un neam de dobitoci, imbecili, idioţi, tâmpiţi şi stupizi.

Iată cum abulia şi ciberparanoia ajunsă treptat la nivel de mase se îndreaptă spre la faza critică: distrugerea propriilor personalităţi prin etichetarea tuturor „la grămadă”.

Să plecăm în studierea fenomenului de la cibernevroza simplă, adică a dependentului de lansare a opiniilor proprii în comentariile ziarelor online. Nu mai este o noutate pentru nimeni că peste 90% din comentariile articolelor din varianta online a jurnalelor, reprezintă latrina, closetul din curte al culturii poporului român care se umple nepermis printr-un limbaj obscen, deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, pornografic şi scabros. Venit mai ales din partea tinerei generaţii. Şi ajungi la concluzia asta dacă analizezi „neologismele” având ca sursă organele uro-genitale şi noul  „limbaj forumist”.

În numele „libertăţii de expresie” prost înţeleasă, redactori şi jurnalişti respectabili se complac în a lăsa cele mai scârboase comentarii la bună vedere, zicându-şi în sinea lor că-şi fac în acest fel  „reclamă”.

Oare!? Ce fel de intelectual te poţi tu – acesta e cuvântul de azi pentru o adresare politicoasă - pretinde domnule Cristian Tudor Popescu când în comentariile online ale ziarului „Gândul” fac caca şi se pişă toţi tâmpiţii? Cum permiţi „tu” domnule Robert Turcescu să-ţi mai apară articolele în astfel de ziare? Degeaba te plângi, de formă, contra fenomenului dacă nu faci nici măcar un pas concret pentru stârpirea lui.

De ce nu pui domnule Cristian Tudor Popescu administratorul sitului „Gândul” să depisteze cu ajutorul poliţiei specializate, în vederea  aplicării legii, pe acei indivizi care fac WC-eu din ziarul dumitale? Legea există! De câte ori ai făcut-o public sau ai dezbătut-o în jurnalul dumitale? Ştii că te pot da în judecată pentru că ai permis să fiu insultat în comentariile articolului „Statistica a omorât 738 000 de salariaţi”? Acolo au apărut comentarii insultătoare la adresa mea fără să aibă nimic de-a face cu tema din articolul respectiv.  De ce au apărut acele comentarii scabroase? Să vă spun: pentru că eu, ţăran sănătos, cu copii normali, procreaţi natural, om trecut de 60 de ani fără să fi cunoscut vreodată „binefacerile” de azi ale drogurilor, am scris împotriva manifestărilor homosexualilor, din plin centrul Bucureştiului, prin articolul „Drăguţul de Licu”. Situl meu nu permite comentarii însă al dumitale da! Vezi domnule Cristian Tudor Popescu cum punând în faţă pretinsa libertate de expresie ai ajuns să promovezi rahatul ţării acesteia? Jalnic!

Mergem mai departe. După aceste mici mizerii ale unor inculţi şi deviaţi sexual din cauza drogurilor, mizerii etalate în public şi girate de oameni serioşi, iată că vine rândul şi pseudo-jurnaliştilor de oportunitate. Să luăm exemplul lui Ioan T. Morar, până mai ieri bâzdâc în trupa „Divertis”.  Probabil că neducându-l „talentul” la maimuţăreli  inteligente, ce şi-o fi zis farafastâcul? Ia să mă fac eu jurnalist şi să-mi trag un „blog” („blog” = jurnal propriu)  ca Năstase şi Iliescu!  Cum s-au propulsat ei ca jurnalişti  pe baza imaginii PSD,  de ce nu m-aş cocoţa şi eu jurnalist pe imaginea „Divertis”?

Numai că, dacă Năstase are un real talent în a scrie un articol de calitate, Ioan T. Morar - pe care l-a dat „talentul” afară din casă - umblă la găinăriile obişnuite aidoma altor „confraţi” din jurnalele de scandal.  

 Având probabil interese în imobiliar şi împiedicându-se de atitudinea domnului Artur Silvestri, preşedintele ARP – Asociaţia Română pentru Patrimoniu, care duce o luptă de protejare a patrimoniului imobiliar prin articolele şi cărţile proprii precum şi prin emisiunile unor televiziuni,  pseudo-jurnalistul de oportunitate Ioan T. Morar apelează la clasicele şarlatanii, şmecherii de pe maidane precum: porecle, acuze de diplome false, acuze de prea multă aplecare spre cutume creştine şi multe alte acuze scoase din „recuzita” jurnalistică dâmboviţeană de care-i plină presa. Un truc destul de uzitat printre cei care, evitând o discuţie academică pe baza operei unui scriitor consacrat, se complac în caraghioslâcuri.  

Şi la fel cum porcul preferă mai bine vrejul din grădină plin de găinaţul păsărilor decât ciorba stăpânului, în „susţinerea” tâmpeniilor fără nici un fel de acoperire de pe „blogul” lui Morar au sărit „comentatorii” de care vorbeam mai sus. Niciunul din ei, nici măcar saltimbancul „Divertis”, Ioan T. Morar, habar n-are cine e „personajul” pentru că „informaţia” pe care şi-o aleg astfel de indivizi nu este site-ul de cultură ci cel de scandal, site-ul de manele, siturile cu sâni dezveliţi sau omoruri pasionale tip Elodia, automobilişti zdrobiţi sau alte situri pline de asemenea „delicatese”. De, fiecare după cultura şi preferinţa proprie!

Dacă Ioan T. Morar era un jurnalist adevărat, măcar o căutare „google” să fi dat şi atunci mii de articole i-a fi sărit în ochi! Majoritatea găzduite pe siturile lui Artur  Silvestri sau în parteneriat cu ARP – Asociaţia Română pentru Patrimoniu condusă de Artur Silvestri. Sunt  situri făcând parte dintr-un mare proiect publicistic online românesc. Spunem românesc şi nu din România pentru că la revistele online ale lui Artur Silvestri şi la cele partenere, publică personalităţi de pe întregul mapamond, din Australia până-n India, din India până-n România şi apoi mai departe, peste Atlantic.

Din Bucureşti până-n Los Angeles revistele „Neamul românesc”, „Monitor cultural”, „Epoca”, „Ecoul”, „Tânărul scriitor” şi alte peste 100 reviste online girate de oameni de cultură, istorici, prozatori, dramaturgi, eseişti, poeţi şi critici literari, pun zi şi noapte la dispoziţia tuturor articole din cele mai diverse domenii de cultură, literatură şi artă. Credeţi că sunt căutate de fostul maimuţoi al trupei „Divertis”?

Mergem şi mai departe. Pe lângă lăturile aruncate de ciberparanoicii Internet şi găinăriile de tip Ioan T. Morar, amplificând abulia şi dând startul unei incipiente faze de autodistrugere a naţiei noastre ca popor milenar, au apărut mai nou, filmele pseudo-documentare de pe „Video Google”, „YouTube” sau altele asemenea. În aceste cazuri, nu mai e joacă de copii! Aceste pseudo-documentare provin din surse unde un bun psiholog depistează imediat „omul de meserie”. Fie că sunt creaţii individuale, fie că sunt creaţii ale unor organizaţii secrete sau chiar unor servicii secrete străine, toate aceste filme au un scop bine definit pentru autor şi… bine ascuns pentru utilizator. Ele sunt create cu atâta profesionism încât cu greu îţi dai seama de diversiunea care ţi se pune la cale.

Dacă diversiunea sondajului de pe situl de ştiri Hotnews se bănuieşte uşor şi de către cei neavizaţi (oricum ai alege în acel sondaj al nehotărâţilor ies în ordine tot PSD, PD-L şi PNL, ca în celelalte sondaje măsluite) filmele pseudo-documentare sunt create cu foarte mult profesionalism regizoral. Folosindu-se chipurile, de idei din „ştiinţă”, ele conduc la o psihoză de masă pe tema dată, urmărind bine disimulat scopuri comerciale.

 Spre exemplu, este prezent pe Internet, pseudo-documentarul APA (http://video.google.com/videoplay?docid=-2933349021550318008&hl=en ) film rusesc de origine „necunoscută”. Titrat în româneşte de către „nu se ştie cine”, film care bineînţeles că „nu se poate dowloada” creând şi mai mult impresia de  film „ştiinţific important”, documentarul este o pledoarie ascunsă susţinută pseudo-ştiinţific, despre apă. Apă, care-şi împrospătează „memoria” doar când este redistilată, evaporată sau îngheţată. Ghici ciupercă ce-i, dacă filmu-i rusesc iar Rusia are cele mai mari resurse de apă „îngheţată”, ba mai având şi nenumărate fabrici de apă plată (obţinută prin distilare) prin toată Europa!

Un alt pseudo-documentar, „Viitoarea criza financiară” (http://video.google.com/videoplay?docid=6979038037452749124 ) a apărut în America taman în preajma alegerilor prezidenţiale! El face o retrospectivă a crizei financiare prevăzând apocalipsa care va fi declanşată de „grupurile de interese” dacă nu se va alege… „schimbarea”. Hait! Parc-am auzit şi noi românaşii de aşa ceva! Ia să vedeţi când va cazul să realegem întâiul marinar al ţării, pentru a scoate „ţara din apă”, cum vor apărea seriile a II-a, a III-a, a n-a, a acestui pseudo-documentar!

Lăsând găinăriile şi atacurile la persoană deoparte, diversiunile reale, psihozele colective şi alte manevre cu caracter de masă pot fi foarte periculoase! Ele pot crea pe Internet o nouă armă îndreptată asupra unor popoare din ce în ce mai dezbinate. O asemenea armă aruncată asupra unui popor condus de oameni iresponsabili, obişnuit cu mersul pe lângă legi, poate duce chiar la distrugerea fiinţei naţionale ale acelui popor!

Să fim deci atenţi: al treilea război mondial se pare că a început tacit, odată cu apariţia „erei Internet”!    

 

       

 

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru revista Epoca

 

 

 

 

Restartare site

 

  Alte ARTICOLE

 

Site www.tomoniu.ro

 

© Copyright Fundaţia Tismana – 2006

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

 

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro