Articole Fundatia Tismana

Asfaltul poate să fie şi de numai un deget! Propaganda să fie mare!

Ca în bancul cu elefantul şi şoricelul pe punte,

PSD-iştii Consiliului Judeţean Gorj se laudă pe banii guvernului liberal

TITANIC VALS DE ALEGERI

- Sau cum se laudă unii pe munca altora -

La declanşarea alegerilor pentru Parlamentul European, un post de televiziune a reluat filmul „Titanic vals” făcut pe vremea lui Ceauşescu. Când văzusem filmul, atunci în vremea lui „Ceaşcă”, mă întrebasem dacă poate exista vreodată ceva asemănător în realitate! Trăise oare pe vremea capitalismului o aşa lume bizară?

Tudor Muşatescu însuşi, afirmase că lumea aceea existase: „Am fost întrebat, de multe ori, daca personajele din Titanic Vals si subiectul piesei au existat în realitate sau au vreo înrudire directă cu oameni si fapte petrecute aievea. Da, au existat, si tot ce se întâmpla în Titanic Vals s-a întâmplat în realitate, si chiar la Câmpulung. Fireşte, nu toate faptele s-au petrecut în cadrul aceleiasi familii. Moştenirea lui Tache Necsulescu – mort nu într-un naufragiu, ci de moarte buna – a rămas unei familii sărace, de funcţionar la prefectura, ca Spirache; dar dragostea Mizei cu locotenentul de cavalerie s-a întâmplat în cu totul alta familie. Dupa cum, în alta familie soacra si nevasta au plătit ca sa-si vadă ginerele si soţul ajuns deputat fără ştirea si voia lui. Din toate aceste frânturi din viata, trăite disparat, am făcut povestea unitara a unei singure familii, agitata – comic sau dramatic – de felurite întâmplări si frământată de diverse sentimente onorabile sau de condamnat.

Cât priveşte personajele – de altminteri ca în întreaga mea literatura, de la poem la roman si de la schiţă la tragicomedie –, acestea au fost întotdeauna luate direct de la marea şi inepuizabila mea furnizoare, care a fost, este şi va fi: realitatea.”

Zilele acestea revăzând filmul în noul nostru capitalism „european” dar cu miros de balegă dâmboviţeană, nu mai încape nici o îndoială că Tudor Muşatescu scrisese de-a adevăratelea! Că nu e nici o deosebire între ceea ce era pe ecran şi ceea ce se petrece în real astăzi! Ba mai mult, ca o compensare pentru faptul că am fost frustraţi 50 de ani de capitalism, facem acum nişte alegeri ce depăşesc toate cotele imaginaţiei în materie de prostie şi populism deşănţat! Mai pe înţelesul tuturor, o spune ţăranul: „Măi taică, astăzi viaţa bate filmul!”

Teatrul lui Muşatescu poate fi văzut acum de alegeri, gratis şi „pe viu” pe toate uliţele patriei noastre minunate, umblate odinioară de vestiţii Tândală şi Păcală! Şi să luăm un exemplu, pentru că de la Câmpulung la Târgu-Jiu „nici un pas nu-i de-ai călca!”, vorba poetului, iar „mofturile”, musai să fie aceleaşi. Pentru că îţi trebuie tupeul din „Titanic” vals ca să te lauzi cu asfaltarea de şosele pe banii altuia, ba să mai faci şi ode unui lucru făcut de mântuială aşa cum e cazul politicienilor din Consiliul Judeţean Gorj în frunte cu d-l Călinoiu. Plantând panouri şi steaguri de victorioase izbânzi pe „Lungul drum al Gorjului”, PSD-iştii din conducerea gorjeană nu ţin cont de două lucruri:

- banii pentru reabilitarea infrastructurii le-au venit pleaşcă de la guvernul liberal prin aplicarea cotei unice pe care PSD-iştii o huleau că va duce România de râpă precum şi a aplicării programului SAPARD din care tot ei spuneau că guvernul actual „a cheltuit zero lei”;

- spoiala aceea de asfalt de un deget cu şanţ de scurgere de două degete, va avea viaţă exact cât ţin alegerile. Daca vreţi să vedeţi exact cum va arăta, n-aveţi să mergeţi pe asfaltările din campania de alegeri trecută. Dar nu vă sfătuim să vă băgaţi maşina pe acolo, luaţi pe-a firmei!

Va să zică, asta e moda politică de azi! În stil antebelic: iau bani de la guvern, că d’aia e guvern să aibă bani, fac eu şoseaua, apoi îl critic că el, guvernul, doarme acolo în birouri şi nu face şosele! Musai trebuie să plece ca să vin eu!

Dar culmea tupeului politicienilor gorjeni nu e singulară, panourile de propagandă împânzind România mai abitir ca mătrăguna şanţurile lăsate de izbelişte! Dar, e valabilă mai ales în provincie. În capitală, lupta politică nu se mai duce demult cu metode primitive. Un politician care se respectă, are două trei ziare, alimentând cu minciuni televiziunile şi radiourile aferente. Ei hai să nu fim răutăcioşi! Nu sunt numai ale lui ci şi ale prietenilor lui sau ale rudelor lui pe care le-a „înzestrat” înainte de a intra în politică pentru ca el să pară „sărac şi cinstit”!

Aidoma vechilor ciocoi care deţineau mori pe râuri, morile mass-media de astăzi macină încontinuu politica stăpânului. Din când în când mai dau şi câte un raport prin „sondaje de opinie”.

Aşa am reuşit să facem praf şi această metodă modernă de investigare.

Sondajul de opinie nu se mai face de instituţii serioase care-şi aleg subiecţii pe criterii ştiinţifice, pe modele conforme cu structura populaţiei pe cale de a fi investigată. Sondajul de opinie se face din birou sau „în direct” pe postul de televiziune. Metoda a ajuns atât de frecvent utilizată încât ajungând pe mâna unor neisprăviţi, aceştia nici măcar nu-şi dau seama cât sunt de ridicoli: „au răspuns sondajului nostru 12 persoane, 78% spun că da, 22% că nu!”. Adică, prinzi 12 inşi la un chef şi-i întrebi dacă alcoolul le face rău!

Unele ONG-uri au găsit găina cu ouă de aur în sondaje! Dau sfoară printre politicieni că sunt specialişti în investigarea opiniei publice şi le oferă serviciile lor „competente”. În ce constă „competenţa”? Simplu: îşi creează un forum „atractiv” apoi le cere forumiştilor să participe la sondaje.

Uite-aşa se ajunge la bomboana pe coliva manipulărilor numită „sondaj de opinie”

Stăm să ne gândim: o fi campania asta benefică pentru ţară cu ceva, oricât de mic ar fi acest lucru?

Păi e! Lumea se înviorează subit, fiecare-şi are propria părere ba mai are şi ocazia de a arăta cu degetul!

Dar să-l lăsăm pe Tudor Muşatescu care spunea după reprezentarea “Titanicului” la National:

„După primele spectacole, chiar comandamentul militar al capitalei a trimis o adresa drastica Teatrului Naţional, cerându-i ca în douăzeci si patru de ore ori sa scoată piesa de pe afiş, ori sa suprime rolul locotenentului de cavalerie Stamatescu, având în vedere ca “în persoana acestui poştaş, autorul îşi bate joc de întregul corp ofiţeresc al armatei române”…

După armată, s-a simţit ofensat si “clerul”, care a protestat ca, în timp ce pe scena se transmite, la radio, slujba bisericeasca de la Domniţa Balaşa din Bucureşti, soacra si nora ei întrebuinţează expresii nepotrivite cu solemnitatea oficierii unui serviciu divin.

Cât priveşte “lumea politica” a timpului, ce sa mai vorbim! De la şefii de partide, până la plevuşca si mardaua electorală a cluburilor de resort, toţi s-au simţit vizaţi si, într-o coaliţie frenetica, au început sa tune si sa fulgere împotriva autorului si a “necuviinţei” care se juca pe prima scena.

Oficioasele politice ale diverselor partide au început sa-si facă din plin “datoria”; un membru al parlamentului a protestat în camera si a cerut sa se ia masuri urgente contra autorului si a piesei în care parlamentarii sunt batjocoriţi si acuzaţi – public – de la “tribuna” Teatrului Naţional ca sunt şperţari cu toţii.

Tuturor acestor “campanii”, intrigi, insulte, lucrături, delaţiuni, s.a.m.d., subsemnatul nu le-am răspuns decât printr-un singur cuvânt: “…escu”, urmarea lui “Titanic Vals”, satira în trei acte, închinata exclusiv politicii si politicienilor dintre cele doua războaie.”

Urmează azi „post-bellum”, marea şi reala piesă de teatru în trei acte: „România în alegeri euro-parlamentare, locale şi dâmboviţeano-parlamantare!”

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris pentru revistele Epoca şi Gorjeanul

Restartare site

Alte ARTICOLE

Site www.tomoniu.ro

Aici situl „Cu noi găsiţi orice!”

Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro